De curând, pe Facebook s-a iscat o mică furtună referitoare la unele articole scrise de Lorena Lupu, pe blogul ei personal. Lorena Lupu este redactor la „Tabu”; are, după cum spuneam, un blog, aici, și scandalizează o anumită parte a publicului cititor prin folosirea literelor „p”, „u”, „l” și „ă”, exact în această ordine.
De fapt, astfel de furtuni s-au mai semnalat și în trecut. Lorena Lupu obișnuiește să se exprime fără menajamente, nu se jenează să tragă câte o înjurătură sănătoasă atunci când consideră de cuviință. Una, mai multe… Și, pentru asta, unii o consideră vulgară. Spre surprinderea mea, în capcana asta au căzut chiar și prieteni de-ai mei, oameni față de a căror cultură și inteligență am tot respectul. De data asta, însă, îmi permit să-i contrazic. Lăsând deoparte amănuntul (esențial, de altfel) că vorbim despre blogul ei personal, pe care are dreptul să scrie ce vrea, iar cititorii au dreptul să-l ocolească, dacă nu le convine ce văd acolo, aș pune în discuție un alt aspect. Anume acela că mult mai vulgare și mai dezgustătoare sunt emanațiile sordidei pleiade a publicațiilor tabloide, antenoide și cretinoide, unde țoapele isterizate zbiară că „lu’ Cutărica i s-a văzut păsărica”, sau neterminații libidinoși care, salivând în cascadă, pun titluri de genul „Nu o să îți vină să crezi ce a putut să facă această vedetă: detaliul rușinos pe care ea nu ar fi vrut ca tu să îl vezi niciodată”. Acolo e vulgaritatea, nu într-o înjurătură pe care și tu o scapi adesea, ca să te mai răcorești!
Adevărul e că suntem și fățarnici rău de tot… Nu demult, vorbeam cu un bun prieten, „creierul” uneia dintre cele mai importante edituri din țară. Printre altele, el îmi spunea că, din feedback-ul primit de la cititori, a tras concluzia că multora nu le place să vadă înjurături sau expresii licențioase prin cărți. Da? Bravos, națiune! Va să zică, ne delectăm numărând câți de „fuck” se rostesc pe minut în filmele americane pe care le sorbim cu nesaț, dar dacă vedem un „futu-i” răzleț, ducem mâna la gură ca țațele de pe șanț și ne dăm ochii peste cap de oroare? Americanii, vorbind despre țara lor, o mai alintă câteodată cu „United States of fuckin’ America”, și nu-i acuză nimeni de lipsă de patriotism pentru asta; eu, dac-aș scrie acum „România pulii”, vorbind despre degradarea, mai ales morală, din țara asta, aș fi imediat stigmatizat ca trădător de neam! Toată lumea, când nu-i convine de ceva, zice că „sucks”; dar se oripilează când scrie cineva că „o suge”… Și, apropo, stimați puritani, tocmai am întâlnit într-o carte replica „suck my dick”. Cum mă sfătuiți s-o traduc? „La naiba”, nu?
Mda. Revin la punctul de pornire: articolele Lorenei Lupu. Pe autoare n-o cunosc personal, cel puțin deocamdată; nu am nici cel mai mic interes ca să-i țin partea. Dar declar deschis că o apreciez pentru spiritul ei combativ, pentru curajul opiniilor și, mai ales, pentru logica argumentației. Să dau un singur exemplu: de curând, a scris un articol prin care combătea ideile privitoare la restaurarea monarhiei. Cu toate preferințele mele monarhiste, m-am văzut nevoit să-i dau dreptate: argumentele erau cât se poate de coerente și de valide. La fel și în cazul expresiilor licențioase pe care le folosește din belșug: dacă le-ar fi trântit fără noimă, fără logică, atunci, da, aș fi zis și eu că exagerează, și i-aș fi ocolit blogul pe viitor. Dar așa, rămân în continuare printre cititorii ei.
A, că tot mi-am adus aminte: unii invocă, în sprijinul contestărilor aduse, faptul că Lorena Lupu își bagă ceea ce nu are. Probabil că așa o fi, din punct de vedere anatomic. Dar, din punct de vedere gazetăresc, îmi permit să afirm, chiar dacă sună în genul „Ana are mere”, că Lorena are coaie. Și tocmai de-asta le e frică unora de ea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu